Azi îi trimit lui Alex o poză cu Liza Minelli la Oscar, arătînd ca un photoshop dezastruos. Fac eterna glumiță cu "uite-o pe soția ta" el se amuză/înspăimîntă și mă întreabă cîți ani are. Nu știu. Ne uităm pe net și ajungem la un clip care mă face pentru prima dată să mă cutremur la perspectiva bătrîneții. Pot spune cu toată inima că nu mi-e frică de moarte sau de bătrînețe, dar după ziua de astăzi, îmi doresc să îmbătrînesc bine și elegant, poate doar un pic excentrică, să nu îmi pierd umorul și să nu am foarte multe regrete cînd voi vedea, să zicem, Marți, după Crăciun peste alți 34 de ani.